pseudopod (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)PSEUDOPÓD, pseudopode, s.n. Prelungire mobilă provizorie a protoplasmei la amibe, leucocite etc., servind la locomoție și la prinderea hranei.
pseudopod (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PSEUDOPÓD, pseudopode, s. n. Prelungire temporară a protoplasmei unor protozoare sau a unor celule (ca leucocitele), care servește la locomoție și la prinderea prăzii. [
Pr.:
pse-u-] – Din
fr. pseudopode.pseudopod (Dicționar de neologisme, 1986)PSEUDOPÓD s.n. Prelungire provizorie a protoplasmei la amibe, leucocite etc., cu ajutorul căreia se pot mișca sau pot apuca hrana. [Var.
pseudopodium s.n. / < fr.
pseudopode, germ.
Pseudopodium, cf. gr.
pseudos – fals,
pous – picior].
pseudopod (Marele dicționar de neologisme, 2000)PSEUDOPÓD s. n. prelungire protoplasmatică contractilă la protozoare și leucocite, ca organ de locomoție sau pentru prinderea hranei. (< fr.
pseudopode)
pseudopod (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pseudopód (pse-u-) s. n.,
pl. pseudopódepseŭdopod (Dicționaru limbii românești, 1939)*pseŭdopód n., pl.
e (
pseŭd- din
pseŭdonim și
-pod din
cefalo-pod).
Zool. Picĭor fals, prelungire care ține loc de picĭor, ca la
amibe, radiolare ș. a.