prădalnic - explicat in DEX

prădalnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRĂDÁLNIC, -Ă, prădalnici, -ce, adj. 1. Care are caracter de jaf; care deposedează pentru a se îmbogăți. 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă; (despre păsări) răpitor. – Pradă + suf. -alnic.

prădalnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
prădálnic, -ă adj. (d. pradă și suf. -alnic). Prădător, jăfuitor [!]: Tătariĭ prădalnicĭ.

prădalnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prădálnic (înv.) adj. m., pl. prădálnici; f. prădálnică, pl. prădálnice

prădalnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prădalnic a. răpitor: corbul negru și prădalnic AL.