prăci (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PRĂCI adv. (
Reg.) Cu desăvârșire, de-a binelea, cu totul. –
Ucr. prec.prăcĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)prăcĭ adv. (rut.
preč).
Buc. De prăcĭ (scris și
deprăcĭ), de tot, absolut.