prunuț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRUNÚȚ, prunuți, s. m. Prunișor. –
Prun +
suf. -uț.prunuț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prunúț (rar)
s. m.,
pl. prunúți