provenire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PROVENÍRE,proveniri, s. f. (Rar) Proveniență. – V. proveni.
provenire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !proveníre (rar) s. f., g.-d. art. provenírii; pl. proveníri