protos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRÓTOS s. m. invar. (
Înv.; la jocurile de cărți) Cel care are dreptul să deschidă jocul. – Din
ngr. prótos.protos (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)prótos s. m. – Cel care deschide jocul de cărți.
Ngr. πρῶτος (Gáldi 244). Este dubletul lui
prot, s. m. (corector la o tipografie sau editură), din
fr. prote. –
Der. protie, s. f. (prioritate, preferință, prioritate la jocurile de cărți), din
ngr. πρωτεία.
protos (Dicționaru limbii românești, 1939)prótos m. fix (ngr.
prôtos, primu). La jocu de cărțĭ, acela saŭ aceĭa care împarte cărțile saŭ are dreptu de a juca întîĭ:
ești protos. V.
proto-.protos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prótos (
înv.)
s. m.