protopopie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTOPOPÍE, protopopii, s. f. 1. Rangul sau funcția de protopop; protoierie, protopopiat.
2. Teritoriu aflat sub jurisdicția unui protopop; protoierie, protopopiat. ♦ Reședința unui protopop; protoierie, protopopiat. –
Protopop +
suf. -ie.protopopie (Dicționaru limbii românești, 1939)protopopíe f.
Fam. Protoĭerie.
protopopie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)protopopíe s. f.,
art. protopopía, g.-d. art. protopopíei; pl. protopopíi, art. protopopíile