protipenda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTIPENDÁ s. f. v. protipendadă.protipenda (Dicționaru limbii românești, 1939)protipendá și (ob.)
-dádă f., pl.
e (ngr.
próti pendás [scris
pentás], gen.
-ádos, primă cincime, d.
prótos, -ti, primu, și
pénde, cincĭ).
Vechĭ. Azĭ iron. Boĭerimea din întîĭa din cele cincĭ clase ale eĭ, din care se alegeaŭ mariĭ funcționarĭ: în special, boĭerimea de divan. V.
boĭer, divanit, velit.