proteism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTEÍSM s. n. (
Livr.) Comportare de Proteu;
p. ext. tendința de a lua forme diferite. – Din
fr. protéisme.proteism (Dicționar de neologisme, 1986)PROTEÍSM s.n. (
Liv.) Tendința de a lua forme diferite; comportare de proteu. [Pron.
-te-ism. / < fr.
protéisme, cf.
Proteu – zeu marin care lua diferite forme].
proteism (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROTEÍSM s. n. 1. capacitatea unor organisme inferioare de a-și modifica forma corpului. 2. tendința de a lua forme diferite de proteu. (< fr.
protéisme)