prosop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSÓP, prosoape, s. n. Obiect format dintr-o bucată de țesătură, care folosește la șters după spălare; ștergar. ♦ Țesătură de bumbac, de obicei buclată, folosită pentru halate de baie, ștergare, articole de lenjerie pentru copii. – Din
ngr. prósopon „față”,
prosopís, „ștergar”.
prosop (Dicționar de neologisme, 1986)PROSOP- v.
prosopo-.
prosop (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)prosóp (prosoápe), s. n. – Ștergar. –
Mr. prosop „față”. Mgr. πρόσωπον „față” confundat cu προσώψι „prosop”,
cf. Gáldi 241.
prosop (Dicționaru limbii românești, 1939)prosóp n., pl.
oape (ngr.
prosópsi, d. vgr.
prósopon, față). Ștergar, pînză de șters fața și mînile [!] după spălare.
prosop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prosóp s. n.,
pl. prosoápeprosop (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prosop n. Mold. peșchir. [Gr. mod. PRÓSOPON, față].