proră - explicat in DEX

proră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRÓRĂ, prore, s. f. Partea din față a unei nave; p. restr. extremitatea din față a acestei părți, unde se află postul de comandă; bot. [Var.: próvă s. f.] – Din it. prora.

proră (Dicționar de neologisme, 1986)
PRÓRĂ s.f. (Mar.) Partea dinainte a unei nave. [Var. provă s.f. / < it. prora, cf. lat. prora].

proră (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PRÓRĂ/PRÓVĂ s. f. partea din față a unei nave. (< it. prora)

proră (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
próră (próre), s. f. – Partea de dinainte a unei nave. – Var. provă, înv. pruă. Lat. prora (sec. XIX), var. din ngr. πρόβα.

proră (Dicționaru limbii românești, 1939)
*próră f., pl. e (lat. prora, d. vgr. próra, d. pró, în ainte [!], și oráo, văd). Provă, bot de corabie. V. pupă.

proră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
próră/próvă (parte a navei) s. f., g.-d. art. prórei/próvei; pl. próre/próve

proră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
proră f. partea dinainte a corăbiei.