proroc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRORÓC, proroci, s. m. Interpret al voinței lui Dumnezeu, capabil să prezică viitorul;
p. gener. persoană care are previziunea evenimentelor viitoare; profet. [
Var.:
prooróc s. m.] – Din
sl. prorokŭ.proroc (Dicționaru limbii românești, 1939)proróc m. (vsl.
pro-rokŭ, profet, d.
prorešti, -rekon, a preciza. V.
no-roc, so-roc, pre-recuĭesc). Profet, prezicător. – Și
prooroc, după
prooratic. Fem.
-roacă, pl.
e.proroc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)proróc s. m.,
pl. proróciproroc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)proroc m. profet:
Daniil prorocul. [Slav. PROROKŬ]. ║ a. profetic:
cum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroace EM.