proră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRÓRĂ, prore, s. f. Partea din față a unei nave;
p. restr. extremitatea din față a acestei părți, unde se află postul de comandă; bot. [
Var.:
próvă s. f.] – Din
it. prora.proră (Dicționar de neologisme, 1986)PRÓRĂ s.f. (
Mar.) Partea dinainte a unei nave. [Var.
provă s.f. / < it.
prora, cf. lat.
prora].
proră (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRÓRĂ/PRÓVĂ s. f. partea din față a unei nave. (< it.
prora)
proră (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)próră (próre), s. f. – Partea de dinainte a unei nave. –
Var. provă, înv. pruă. Lat. prora (
sec. XIX),
var. din
ngr. πρόβα.
proră (Dicționaru limbii românești, 1939)*próră f., pl.
e (lat.
prora, d. vgr.
próra, d.
pró, în ainte [!], și
oráo, văd). Provă, bot de corabie. V.
pupă.proră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)próră/próvă (parte a navei)
s. f.,
g.-d. art. prórei/próvei; pl. próre/próveproră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)proră f. partea dinainte a corăbiei.