propunător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROPUNĂTÓR, -OÁRE, propunători, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care face o propunere. –
Propune +
suf. -ător.propunător (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROPUNĂTÓR, -OÁRE s. m. f. inițiator. (< propune + -tor)
propunător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)propunătór (rar)
adj. m.,
s. m.,
pl. propunătóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. propunătoáre