propunere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROPÚNERE, propuneri, s. f. Acțiunea de
a(-și) propune și rezultatul ei. –
V. propune.propunere (Dicționar de neologisme, 1986)PROPÚNERE s.f. Acțiunea de a propune și rezultatul ei; recomandare. [<
propune].
propunere (Dicționaru limbii românești, 1939)*propúnere f. Acțiunea de a propune. Lucru propus:
propunerea de a pleca împreună mi s´a părut bună. V.
propozițiune.propunere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)propúnere s. f.,
g.-d. art. propúnerii; pl. propúneripropunere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)propunere f.
1. acțiunea de a (se) propune;
2. propozițiune.