propune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROPÚNE, propún, vb. III.
1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva.
2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc.
3. Tranz. și
refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî.
4. Refl. pas. (
Înv.) A preda o materie într-o instituție de învățământ. [
Prez. ind. și: (
pop.)
propúi] – Din
lat. proponere, fr. proposer (după
pune).
propune (Dicționar de neologisme, 1986)PROPÚNE vb. III. tr. 1. A supune, a pune ceva în deliberare.
2. A recomanda (pe cineva) pentru o funcție, o misiune etc. ♦ A oferi, a da o sugestie etc.; a îndemna la ceva.
3. tr., refl. A (se) hotărî (să facă ceva), a-și fixa un țel. [P.i.
propún, conj.
-pună. / După lat.
proponere, fr.
proposer].
propune (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROPÚNE vb. I. tr. 1. a supune discuției, aprobării, hotărârii. 2. a recomanda (pe cineva) pentru o funcție, o misiune. ◊ a oferi, a da o sugestie etc. II. tr., refl. a (se) hotărî (să facă ceva), a(-și) fixa un țel. (< lat.
proponere, după fr.
proposer)
propune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)propúne (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. propún, 2
sg. propúi, 1
pl. propúnem; conj. prez. 3
să propúnă; ger. propunấnd; part. propúspropune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)propune v.
1. a pune ceva înainte spre a fi cercetat, discutat:
a propune o chestiune; 2. a oferi, a prezenta:
a propune pacea; 3. a lua o hotărîre:
omul propune și D-zeu dispune; 4. a avea de gând:
își propune a veni; 5. a se oferi:
s’a propus pentru acest post.