proptitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROPTITÓR, -OÁRE, proptitori, -oare, adj. (Rar) Care sprijină, susține, proptește. –
Propti +
suf. -tor.proptitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)proptitór adj. m.,
pl. proptitóri; f. sg. și
pl. proptitoáre