proptiș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PROPTÍȘ, proptișuri, s. n. Proptea;
p. ext. orice lucru care servește pentru a sprijini ceva sau pentru a împiedica o mișcare. – Din
proptă +
suf. -iș.proptiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)proptiș n. propteală.