propteală - explicat in DEX

propteală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROPTEÁLĂ, proptele, s. f. Faptul de a (se) propti. ♦ (Concr.) Proptea. – Propti + suf. -eală.

propteală (Dicționaru limbii românești, 1939)
propteálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a saŭ de a te propti.

propteală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
propteálă s. f., g.-d. art. proptélei; pl. proptéle

propteală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
propteală f. 1. ceeace servă a propti: puneți proptele la car; 2. fig. ajutor: are nevoie de multe propteli. [Abstras din propteli, pl. din proptea].