propovăduitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROPOVĂDUITÓR, -OÁRE, propovăduitori, -oare, s. m. și
f. Persoană care propovăduiește; propagator, predicator. [
Pr.:
-du-i-] –
Propovădui +
suf. -tor.propovăduitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)propovăduitór (
înv.)
(-du-i-) s. m.,
pl. propovăduitóripropovăduitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)propovăduitor m. cel ce propovăduiește.