propolis (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROPÓLIS s. n. 1. Substanță rășinoasă aromată colectată și folosită de albine pentru astuparea fisurilor, la lipitul fagurilor etc.
2. Preparat farmaceutic pe bază de propolis (
1). – Din
fr. propolis.propolis (Dicționar de neologisme, 1986)PRÓPOLIS s.n. Substanță cu aspect de rășină, culeasă de albine de pe mugurii arborilor și folosită la astuparea crăpăturilor stupului; cleiul albinelor. [Acc. și
propólis. / < fr., lat., gr.
propolis].
propolis (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROPÓLIS s. n. 1. substanță cleioasă, prelucrată de albine din polen și din mugurii plantelor, folosită la astuparea fisurilor stupului, la lipitul fagurilor etc. 2. preparat farmaceutic pe bază de propolis (1). (< fr.
propolis)
propolis (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)propólis s. n.