propedeutică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROPEDÉUTICĂ s. f. (Rar) Învățământ pregătitor care cuprinde elemente de bază ale unei științe. [
Acc. și:
propedeútică] – Din
fr. propedéutique.propedeutică (Dicționar de neologisme, 1986)PROPEDEÚTICĂ s.f. Învățământ introductiv în studiul unei științe, cuprinzând elementele ei de bază. [Pron.
-de-u-. / < fr.
propédeutique, cf. gr.
pro – înainte,
paideutike – învățământ].
propedeutică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!propedeútică/propedéutică (-deu-)
s. f.,
g.-d. art. propedeúticii/propedéuticiipropedeutică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)propedeutică f. studiu introductiv.