propagator - explicat in DEX

propagator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris.

propagator (Dicționar de neologisme, 1986)
PROPAGATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care propagă (idei, doctrine etc.). [Cf. fr. propagateur, lat. propagator].

propagator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROPAGATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care propagă (idei, doctrine etc.). (< fr. propagateur, lat. propagator)

propagator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
propagatór adj. m., s. m., pl. propagatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoáre

propagator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
propagator m. cel ce propagă.