propagare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROPAGÁRE, propagări, s. f. Acțiunea de
a (se) propaga și rezultatul ei. –
V. propaga.propagare (Dicționar de neologisme, 1986)PROPAGÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) propaga și rezultatul ei; răspândire, transmitere; propagație.
2. Fenomen fonetic constând în transmiterea parțială a vibrațiilor unui sunet dintr-un cuvânt și în repetarea sunetului în alt cuvânt. [<
propaga].
propagare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)propagáre s. f.,
g.-d. art. propagắrii; pl. propagắri