propagandă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROPAGÁNDĂ, propagande, s. f. Acțiune de răspândire a unor idei care prezintă și susțin o teorie, o concepție, un partid politic etc., cu scopul de a convinge și de a câștiga adepți. – Din
fr. propagande.propagandă (Dicționar de neologisme, 1986)PROPAGÁNDĂ s.f. Răspândire a unor idei care prezintă și susțin o teorie, o concepție, un partid politic cu scopul de a convinge și de a câștiga adepți. [Cf. fr.
propagande, rus.
propaganda, lat.
propaganda].
propagandă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROPAGÁNDĂ s. f. activitate de răspândire a unor idei care prezintă și susțin o teorie, o concepție, un partid politic. (< fr.
propagande)
propagandă (Dicționaru limbii românești, 1939)*propagándă f., pl.
e (d. lat.
de propaganda fide, „pentru propagarea credințeĭ”, titlu dat uneĭ congregațiunĭ stabilite la Roma [1597 și 1622] p. propagarea credințeĭ catolice). Activitate dezvoltată p. a răspîndi o ideiĭe [!]:
a face propagandă catolică, a face propagandă pentru un candidat (saŭ
contra luĭ)
la alegerĭ. V.
proselitizm [!].
propagandă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)propagándă s. f.,
g.-d. art. propagándei; pl. propagándepropagandă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)propagandă f.
1. tot ce se face spre a răspândi o opiniune, o doctrină oarecare;
2. Colegiu de propaganda fide, congregațiune fundată la Roma în 1662 de Gregoriu XV pentru răspândirea credinței catolice.