proor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRÓOR s. n. v. prour.proor (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)proór s.n. (reg.)
1. perioadă a zilei (de obicei: primele ore de după miezul nopții).
2. ajunul sărbătorii Sf. Gheorghe; mânecătoare.
3. ajunul Bobotezei.
4. (cu sens colectiv) crengi verzi, înmugurite, puse la porți și case în ajunul zilei de Sf. Gheorghe de către flăcăi; petrecere a flăcăilor care aduc proor.
proor (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)próor s. n. –
1. Zori de zi. –
2. Ajunul sărbătorii de Sf. Gheorghe. –
Var. prour, împroor, amproor, năprăor, amprour. Ngr. πρόωρος „foarte devreme” (Bogrea,
Dacor., I, 266; Diculescu,
Elementele, 448; Candrea). S-au propus alte explicații, care par mai puțin convingătoare: din
lat. per rōrem (Hasdeu 1108); de la
per și
roura (Spitzer,
RF, II, 284-87); din
lat. provǒlāre (Procopovici,
Dacor., V, 383-90; REW 6793c); de la un
lat. *
priulus (Pascu,
Arch. Rom., XXV, 197); din
ngr. πενίορθρον „de dimineață” (Diculescu,
Elemente, 448); din
lat. prō hōra (Graur,
BL, III, 50). Dacă
der. pe care o propunem este exactă, nu-și au loc explicațiile lui Graur, privitoare la dezvoltarea
o ›
oo, cf. prooroc.proor (Dicționaru limbii românești, 1939)próor și
próur, împróor și
-our n., pl. inuz.
urĭ (ngr.
próoros, timpuriŭ, devreme).
Est. Rar. Timpu din zorĭ cînd se duc întîĭa oară oile la pășune. Ajunu uneĭ sărbătorĭ, maĭ ales a sfîntuluĭ Gheorghe.
Ban. Olt. (
amproor). Timpu de la 9-10 dimineața. (În Mac.
prour, timpu de la 2-3 noaptea). Pe aĭurea și
năprăor și
năproor. În Dolj,
a te duce în proor, a te duce în noaptea din aintea sfîntuluĭ Gheorghe la cules ramurĭ de stejar, cu care se împodobesc casele. În Trans. (Jiŭ)
împlour, udatu obișnuit cu apă la sfîntu Gheorghe.
proor (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)próor, s.n. – v. ampror.
proor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)proor n. V.
amproor.