pronunție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRONÚNȚIE, pronunții, s. f. Pronunțare, rostire; mod de a pronunța. – Din
it. pronunzia.pronunție (Dicționar de neologisme, 1986)PRONÚNȚIE s.f. Pronunțare; rostire. [Gen.
-iei. / după fr.
prononciation].
pronunție (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRONÚNȚIE s. f. pronunțare (1). (< lat.
pronuntio, it.
pronunzia)
pronunție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pronúnție (-ți-e) s. f.,
art. pronúnția (-ți-a), g.-d. art. pronúnției; pl. pronúnții, art. pronúnțiile (-ți-i-)