pronunța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I.
1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc.
2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit.
3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din
lat. pronuntiare, fr. prononcer.