promotor - explicat in DEX

promotor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROMOTÓR, -OÁRE, promotori, -oare, s. m. și f. Inițiator, animator al unei acțiuni, al unui curent etc. ♦ Substanță chimică folosită pentru a pune în libertate radicali liberi sau pentru a mări eficacitatea unui catalizator. – Din fr. promoteur, lat. promotor, -oris.

promotor (Dicționar de neologisme, 1986)
PROMOTÓR, -OÁRE s.m. și f. Inițiator, animator al unei acțiuni. [< fr. promoteur, lat. promotor].

promotor (Dicționar de neologisme, 1986)
PROMOTÓR s.n. (Chim.) Substanță care mărește activitatea unui catalizator. [< fr. promoteur].

promotor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROMOTÓR, -OÁRE I. s. m. f. inițiator, animator al unei acțiuni. II. s. n. 1. substanță care pune în libertate radicali liberi, capabili să inițieze o reacție în lanț; inițiator (I, 1). ◊ substanță care mărește eficacitatea unui catalizator. 2. agent care ar interveni în procesul cancerigen, accentuând dezvoltarea tumorilor. (< fr. promoteur, lat. promotor)

promotor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*promotór, -oáre s. (lat. promótor, -óris, d. promovére, -mótum, a mișca înainte. V. motor). Care dă prima impulsiune: promotoru uneĭ legĭ, promotoriĭ uneĭ revolte.

promotor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
promotór¹ (persoană) s. m., pl. promotóri

promotor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!promotór² (substanță) s. n., pl. promotoáre

promotor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
promotor m. 1. cel ce poartă mai ales grija unei afaceri; 2. fig. cel ce dă prima impulsiune la ceva: promotorul unui conflict.