promoroacă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROMOROÁCĂ s. f. Strat subțire de gheață care se formează iarna, pe arbori și pe case, din vapori de apă sau din picături de ploaie; chiciură. –
Cf. ucr. prymorozok, rus. pomorok.promoroacă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)promoroácă (-oáce), s. f. – Chiciură. –
Var. pomoroacă. Sl.,
cf. sl. mrakŭ „ceață”,
sl. primrŭzati „a îngheța”,
sl. primrakŭ „întuneric”,
rus. pomorok „ceață densă”,
rut. prymorozok „promoroacă” (Cihac, II, 295; Tiktin). În
rom. se pare că a existat o confuzie între
pref. sl. pri-, po- și
pro-. –
Der. promorar, s. m. (noiembrie), der puțin clară, probabil în loc de *
promorocar.promoroacă (Dicționaru limbii românești, 1939)promoroácă (est) și
pomoroácă (vest) f., pl.
e (
oa dift.). Amestec din rut.
prýmorozok, rus.
pomorozĭ, -ozki, promoroacă, și rus.
pomoróka, pámorok, și
pómorok, timp întunecat. V.
amurg). Brumă foarte groasă care se formează maĭ ales pe ramurĭ și sîrmele telegrafuluĭ îmbrăcînd toate în alb. – Pe aĭurea și
chícĭură, chídă și
chidíe.promoroacă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)promoroácă s. f.,
g.-d. art. promoroáceipromoroacă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)promoroacă f. Mold. brumă (pe poame):
cu un văl alb de promoroacă AL. [Rus. POMOROKŬ, brumă].