proletcultist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROLETCULTÍST, -Ă, proletcultiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care ține de proletcultism, privitor la proletcultism.
2. S. m. și
f. Adept al proletcultismului. – Din
rus. proletkul'toveț.proletcultist (Dicționar de neologisme, 1986)PROLETCULTÍST, -Ă adj. Referitor la proletcultism. //
s.m. și f. Adept al proletcultismului. [<
proletcult +
-ist, cf. rus.
proletkultoveț].
proletcultist (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROLETCULTÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al proletcultismului. (după rus.
proletkultoveț)
proletcultist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)proletcultíst adj. m.,
s. m.,
pl. proletcultíști; adj. f.,
s. f. proletcultístă, pl. proletcultíste