proiectant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROIECTÁNT, -Ă, proiectanți, -te, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care servește la proiecție, de proiecție. ◊
Dreaptă proiectantă (și substantivat,
f.) = dreaptă dusă prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. cărora li se construiește proiecția pe o dreaptă, pe un plan, pe o suprafață.
2. S. m. și
f. Persoană care întocmește proiecte (
3). ◊ (Adjectival)
Inginer proiectant. [
Pr.:
pro-iec-] – Din
germ. Projektant.proiectant (Dicționar de neologisme, 1986)PROIECTÁNT, -Ă adj. (
Mat.) De proiecție. ♦
Dreaptă proiectantă (și
s.f. ) = dreaptă care unește un punct cu proiecția sa pe un plan. //
s.m. și f. Persoană care face proiecte (2). [Cf. it.
proiettante].
proiectant (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROIECTÁNT, -Ă I.
adj. (mat.) care servește la proiecție. ♦ dreaptă ~ă (și s. f.) = dreaptă care unește un punct cu proiecția sa pe un plan. II. s. m. f. cel care întocmește proiecte (3). (< germ.
Projektant)
proiectant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)proiectánt adj. m.,
s. m.,
pl. proiectánți; adj. f.,
s. f. proiectántă, pl. proiectánte