prohorisire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PROHORISÍRE,prohorisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a prohorisi și rezultatul ei. – V. prohorisi.
prohorisire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) prohorisíre (înv.) s. f., g.-d. art. prohorisírii; pl. prohorisíri