prohab (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROHÁB, prohaburi, s. n. (
Pop.) Șlițul, deschizătura din față a pantalonilor bărbătești. –
Et. nec.prohab (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)proháb,
proháburi, s.n. (reg.)
1. șlițul, deschizătura din față a pantalonilor bărbătești; despicătură în dreptul taliei, a rochiei sau a fustei.
2. haină, rufă ruptă; zdreanță.
3. încrețitură de fustă.
4. fiecare din cele două clape care astupă pe dinăuntru deschizăturile dinainte ale cioarecilor (ca să nu se vadă cămașa).
5. motiv ornamental în cojocărie format din mai multe motive de broderie.
6. tăietură mare de cuțit.
7. prăpăd.
prohab (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)proháb (proháburi), s. n. –
1. Fantă, deschizătură. –
2. Șliț. Origine incertă. Este fără îndoială cuvînt
sl. S-ar putea porni de la
sb. vabiti „a (se) încreți”, de unde un *
provab „cusătură încrețită” ca
strizati „a tăia” față de
prostriz „fantă, deschizătură la îmbrăcăminte”.
prohab (Dicționaru limbii românești, 1939)proháb n., pl.
urĭ și
e (slav). Deschizătura pantalonilor, rochiiĭ saŭ fusteĭ.
prohab (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)proháb s. n.,
pl. proháburiprohab (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prohab m. deschizătura dinainte la nădragi (dindărăt la fuste). [Origină necunoscută].