progradare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROGRADÁRE, progradări, s. f. (
Geol.)
1. Proces de lărgire și de înălțare spre uscat a unei plaje.
2. Mărire a concentrației în carbonați și în alte săruri în orizonturile superioare ale solului. – Din
engl.,
fr. progradation.progradare (Dicționar de neologisme, 1986)PROGRADÁRE s.f. (
Geol.)
1. Proces de lărgire și de înălțare spre uscat a unei plaje prin depunerea nisipului dislocat de apă.
2. Mărire a concentrației în carbonați și în alte săruri în orizonturile superioare ale solului ca urmare a mișcării ascendente a apei. [Cf. engl.
progradation < lat.
progredi – a înainta].
progradare (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROGRADÁRE s. f. 1. lărgire și înălțare a unei plaje prin acumulare de nisip. 2. transformare a solurilor de pădure sub influența vegetației sau a altor factori. (după fr.
progradation)
progradare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!progradáre (pro-gra-) s. f.,
g.-d. art. progradắrii; pl. progradắri