profet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROFÉT, profeți, s. m. Predicator religios considerat drept trimis al lui Dumnezeu pe Pământ și capabil să prezică viitorul; proroc. ♦ (
Art.) Epitet dat de musulmani lui Mahomed. ♦ Persoană care intuiește apariția sau desfășurarea unor evenimente în viitor. – Din
fr. prophète.profet (Dicționar de neologisme, 1986)PROFÉT s.m. Proroc, prezicător. ♦ Titlu dat lui Mahomed de către credincioșii musulmani. [Cf. fr.
prophète, lat., gr.
prophetes].
profet (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROFÉT s. m. 1. cel care ghicește evenimentele din viitor; proroc, prezicător. 2. titlu dat lui Mahomed de către credincioșii musulmani. (< fr.
prophète, lat.
propheta, gr.
prophetes)
profet (Dicționaru limbii românești, 1939)*profét m. (lat.
prophéta, d. vgr.
prophétes, rudă cu lat.
pro-fitéri, fatéri, a mărturisi. V.
pro-fesor). Proroc, prezicător. Titlu dat de musulmanĭ luĭ Mohamet:
a desfășura steagu profetuluĭ. – Fem.
profeteasă, pl.
ese. – După Scriptură, primiĭ profețĭ aŭ fost Moĭse, Samuil, Ilie și Eliseŭ și
David. Pe urmă veniră alțĭ profețĭ, împărțițĭ în doŭă clase:
Isaia, Ieremia, Daniil și
Ezechiíl (mariĭ profețĭ) și apoĭ alțiĭ, doĭ-spre-zece, maĭ micĭ. Aŭ fost și profetese: Maria (sora luĭ Moĭse), Debora și Ana (care între cele dintîĭ l-a recunoscut pe Isus drept Mesia).
profet (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PROFÉT (‹
lat.,
fr.)
s. m. Persoană socotită ca fiind înzestrată cu însușirea de a prezice, fie prin revelație, fie prin interpretarea vedeniilor și oracolelor, de obicei aleasă pentru a îndeplini această misiune. În „Biblie”,
p. (prorocul) este purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, ales de acesta ca să perceapă cuvântul divin și să primească viziuni pe care le va interpreta. „Biblia” distinge patru mari
p., Isaia, Ieremia, Ezechiel și Daniel, la care se adaugă 12
p. mai mici (Zaharia, Amos ș.a.); fiecare dintre ei a dat numele unei cărți a „Bibliei”. Moise este considerat cel mai mare dintre
p., singurul care a vorbit cu Dumnezeu față-n față. În Islam, este acceptat titlul de
p. pentru marile figuri biblice, dar ca
p. absolut nu este recunoscut decât Mahomed, interpretul direct și mijlocitorul între Allah și oameni. ♦ Prin extrapolare, în limbaj modern, este numit
p. orice vizionar ale cărui presupuneri sunt susceptibile de a se împlini ori s-au împlinit deja.
profet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)profét s. m.,
pl. proféțiprofet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)profet m.
1. cel ce prezice viitorul prin inspirațiune divină sau descopere vr´un adevăr ascuns oamenilor;
2. titlul dat de muzulmani lui Mahomed;
3. fig. cel ce anunță un eveniment viitor:
semnelor vremii profet EM.