profeție - explicat in DEX

profeție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROFEȚÍE, profeții, s. f. Ceea ce profețește cineva; prorocire, prevestire, prezicere. – Din fr. prophétie.

profeție (Dicționar de neologisme, 1986)
PROFEȚÍE s.f. (Mai ales în concepțiile religioase) Prorocire, prezicere. [Cf. fr. prophétie, lat. prophetia].

profeție (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROFEȚÍE s. f. (în concepțiile religioase) ceea ce profetizează cineva; prorocire, prezicere. (< fr. prophétie)

profeție (Dicționaru limbii românești, 1939)
*profețíe f. (vgr. propheteia; lat. prophetia; fr. prophétie, it. profezia). Prorocire, prezicere, acțiunea de a spune din ainte [!] ceĭa ce se va întîmpla: profețiile luĭ Isaia, ale luĭ Nostradamus.

profeție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
profețíe s. f., art. profețía, g.-d. art. profețíei; pl. profețíi, art. profețíile

profeție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
profeție f. 1. prezicerea celor viitoare prin inspirațiune divină: profețiile lui Ezechiel; 2. prezicere în genere.