productiv - explicat in DEX

productiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRODUCTÍV, -Ă, productivi, -e, adj. 1. Care produce (mult); care dă randament. ◊ Pământ productiv = pământ fertil, rodnic. Rasă (de animale) productivă = rasă fecundă, prolifică. ♦ (Despre întreprinderi, meserii etc.) Rentabil, bănos. 2. (Despre sufixe, prefixe, elemente de compunere, cuvinte etc.) Care formează, are numeroase derivate, compuse etc. ♦ (Despre conjugări) Care se îmbogățește mereu. – Din fr. productif.

productiv (Dicționar de neologisme, 1986)
PRODUCTÍV, -Ă adj. 1. Care produce (mult), care aduce beneficii. ♦ Bănos, rentabil. 2. (Despre sufixe, prefixe etc.) Care formează multe derivate. ♦ (Despre conjugări) Care se îmbogățește mereu. [Cf. fr. productif].

productiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PRODUCTÍV, -Ă adj. 1. care produce (mult), care aduce beneficii. ◊ bănos, rentabil. 2. (despre sufixe, prefixe, elemente de compunere etc.) care formează numeroase derivate. ◊ (despre conjugări) care se îmbogățește mereu cu noi verbe. (< fr. productif)

productiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*productív, -ă adj. (mlat. productivus). Producător, roditor, care nu e sterp: pămînt, scriitor productiv. Care aduce mare venit: pămînt productiv.

productiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
productív adj. m., pl. productívi; f. productívă, pl. productíve

productiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
productiv a. care produce: muncă productivă.