prodrom - explicat in DEX

prodrom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRODRÓM, prodromuri, s. n. (Rar) 1. Introducere în studiul unei științe. 2. Simptom care precedă sau anunță apariția unei boli. – Din fr. prodrome.

prodrom (Dicționar de neologisme, 1986)
PRODRÓM s.n. (Rar) 1. Introducere în studiul unei științe. 2. Stare de indispoziție la începutul unei boli; simptom al unei boli. [< fr. prodrome, cf. gr. pro – înainte, dromos – cursă].

prodrom (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PRODRÓM s. n. 1. introducere în studiul unei științe. 2. simptom care precedă sau anunță apariția unei boli. (< fr. prodrome)

prodrom (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
prodróm (-mi), s. m. – 1. (Înv.) Precursor. – 2. (S. n.) Indispoziție, semn de boală. Ngr. πρόδρομος, sec. XVIII (Gáldi 237), și din fr. prodrome.

prodrom (Dicționaru limbii românești, 1939)
*prodróm n., pl. urĭ (fr. prodrome, d. vgr. pró-dromos, d. pró, înainte și drómos, alergare. V. drum). Rar. Preambul, preludiŭ, introducere, maĭ ales vorbind de semnele care precedează o boală: prodromurile frigurilor tifoide. – La Cant. (după ngr.) pródrom (m.), precursor.

prodrom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prodróm (rar) (pro-drom) s. n., pl. prodrómuri

prodrom (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prodrom n. un fel de introducere: Prodromul Florei române.