procreație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PROCREÁȚIE,procreații, s. f. Procreare. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. procréation.
procreație(Dicționar de neologisme, 1986) PROCREÁȚIEs.f. Procreare. [Gen. -iei, var. procreațiune s.f. / cf. fr. procréation, lat. procreatio].
procreație(Marele dicționar de neologisme, 2000) PROCREÁȚIEs. f. procreare. (< fr. procréation)
procreație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) procreáție(pro-cre-a-ți-e) s. f., art. procreáția (-ți-a), g.-d. art. procreáției; pl. procreáții, art. procreáțiile (-ți-i-)