procedeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROCEDÉU, procedee, s. n. 1. Mijloc folosit pentru a ajunge la un anumit rezultat, mod de a proceda; mijloc, modalitate, procedură.
2. Soluție practică adoptată ca sistem pentru efectuarea sau producerea unui lucru. [
Pl. și:
procedeuri] – Din
fr. procédé.procedeu (Dicționar de neologisme, 1986)PROCEDÉU s.n. Fel de a proceda; modalitate, manieră. ♦ Mod sistematic de executare a unei operații sau a unui proces prin folosirea unei anumite metode. [< fr.
procédé].
procedeu (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROCEDÉU s. n. 1. fel, mod, manieră de a proceda pentru realizarea unui scop. 2. mod sistematic de efectuare a unei operații, a unui proces prin folosirea unei anumite metode. (< fr.
procédé)
procedeŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*procedéŭ n., pl.
eĭe și
eurĭ (fr.
procedé). Procedură în știință:
un procedeŭ chimic. – Se poate zice tot așa de bine și
procedură.procedeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)procedéu s. n.,
art. procedéul; pl. procedéeprocedeu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)procedeu n. metodă de urmat spre a face o operațiune.