procator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROCÁTOR, procatori, s. m. (
Reg.) Avocat. – Din
magh. prókátor.procator (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)procátor,
procátori, s.m. (reg.)
1. avocat.
2. (în forma:
procátăr) procuror fiscal.
3. (înv.) persoană împuternicită.
procator (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)procátor (procátori), s. m. – (
Trans.) Avocat. –
Var. procatăr. Mag. prókátor (Tiktin).
procator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!procátor (
reg.)
s. m.,
pl. procátori