probitate - explicat in DEX

probitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROBITÁTE s. f. (Livr.) Cinste, integritate, onestitate. – Din fr. probité, lat. probitas, -atis.

probitate (Dicționar de neologisme, 1986)
PROBITÁTE s.f. Cinste; integritate, onestitate. [Cf. lat. probitas, fr. probité].

probitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROBITÁTE s. f. cinste; integritate, onestitate. (< fr. probité, lat. probitas)

probitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*probitáte f. (lat. próbitas, -átis). Onestitate, integritate.

probitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
probitáte s. f., g.-d. art. probitắții

probitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
probitate f. regularitate exactă întru împlinirea datoriilor sociale.