probant - explicat in DEX

probant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROBÁNT, -Ă, probanți, -te, adj. (Rar) Care probează, dovedește, convinge; edificator, concludent. – Din fr. probant.

probant (Dicționar de neologisme, 1986)
PROBÁNT, -Ă adj. Care probează; doveditor. [Cf. fr. probant].

probant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROBÁNT, -Ă adj. care certifică; doveditor, concludent. (< fr. probant)

probant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*probánt, -ă adj. (lat. próbans, -ántis). Care probează: argument probant, demonstrațiune probantă.

probant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
probánt adj. m., pl. probánți; f. probántă, pl. probánte

probant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
probant a. care probează: rațiune probantă.