probabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROBABILITÁTE, probabilități, s. f. 1. Caracterul sau însușirea a ceea ce este probabil; fapt, întâmplare probabilă, posibilă. ◊
Expr. După toate probabilitățile = după cât se pare, probabil.
2. (
Mat.) Mulțime numerică prin care se exprimă caracterul aleatoriu (posibil sau nesigur) al unui eveniment, al unui fenomen. ◊
Calculul probabilităților = calcul matematic care permite să se aprecieze dacă un eveniment complex se va întâmpla sau nu, în funcție de eventualitatea unor evenimente mai simple, presupus cunoscute. – Din
fr. probabilité, lat. probabilitas, -atis.probabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)PROBABILITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este probabil; aparență de adevăr, posibilitate cu multe șanse de realizare. ♦
După toate probabilitățile = după cât se pare.
2. Mărime folosită în formularea legilor statistice ale fenomenelor, care nu sunt perfect determinate prin anumite condiții experimentale date. ♦
Teoria probabilității = teorie despre evenimente întâmplătoare cu caracter de masă;
calculul probabilităților = ramură a matematicii care se ocupă cu studiul probabilităților producerii unui fenomen sau a unui eveniment dintr-un complex de fenomene sau de evenimente de același fel. [Cf. lat.
probabilitas, fr.
probabilité].
probabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROBABILITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este probabil; aparență de adevăr, posibilitate cu multe șanse de realizare. 2. (stat. mat.) raportul dintre numărul cazurilor favorabile și al celor total posibile dintr-o experiență etc. ♦ teoria ~tății = teorie despre fenomene sau evenimente întâmplătoare, repetabile, cu caracter de masă; calculul ~tăților = capitol al matematicii care se ocupă cu studiul probabilităților producerii unui fenomen sau eveniment dintr-un complex de fenomene ori evenimente de același fel. (< fr.
probabilité, lat.
probabilitas)
probabilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*probabilitáte f. (lat.
probabilitas, -átis). Calitatea de a fi probabil:
probabilitatea unuĭ succes. Calculu probabilităților, socotelile după care s´ar putea ghici un succes orĭ un fiasco.
probabilitate (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PROBABILITÁTE (‹
fr.,
lat.)
1. Însușirea de a fi probabil; faptul de a fi probabil, de a avea unele șanse de realizare. ◊
Expr. După toate probabilitățile = după cât se pare.
2. (
MAT.) Măsură definită pe un câmp de evenimente, având valori numerice cuprinse între zero și unu. Conform definiției clasice (J. Bernoulli, 1705),
p. unui eveniment A este P
(A) = numărul cazurilor favorabile/numărul cazurilor posibile. Evenimentului imposibil i se atribuie P = 0, iar evenimentului sigur P = 1. ◊
Calculul probabilităților = capitol al matematicii care studiază proprietățile câmpurilor de evenimente înzestrate cu o probabilitate și proprietățile variabilelor aleatoare; studiul matematic al șanselor de realizare a unui eveniment.
probabilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)probabilitáte s. f.,
g.-d. art. probabilitắții; pl. probabilitắțiprobabilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)probabilitate f.
1. caracterul celor probabile;
2. pl.
calculul probabilităților, regule după care se pot calcula șansele unui eveniment viitor.