priu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)príu (-íe), adj. – (Bou) pătat cu alb. Origine incertă. Ar putea fi vorba de
lat. prῑvus „caracteristic” (Tiktin), dar semantismul nu este clar. –
Der. prian (
var. prior),
adj. (tărcat cu alb), pe care Cihac, II, 290 îl punea în legătură în mod puțin convingător cu
slov.
prižan „pestriț” și Scriban cu
sb. prijan „prieten”.
Pric, adj. (
Olt., pătat cu altă culoare), pare a fi
var. a aceluiași cuvînt; a fost pus în legătură de Diculescu,
Elementele, 457, cu
gr. ποιϰίλος „pestriț”. Pentru
prior, Pascu,
Arch. Rom., VI, 264, propunea un
lat. *priulus.priŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)priŭ, -íe adj.
Gorj. Prian.
priu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)priu a. prian:
priul de șarpe POP.