privilegiat - explicat in DEX

privilegiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia.

privilegiat (Dicționar de neologisme, 1986)
PRIVILEGIÁT, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Cel) care se bucură de un privilegiu. 2. (Fig.) Înzestrat de la natură cu un talent oarecare. [Pron. -gi-at. / cf. fr. privilégié].

privilegiat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PRIVILEGIÁT, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care se bucură de un privilegiu. 2. (fig.) înzestrat de la natură cu un talent. (< fr. privilégié)

privilegiat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*privilegiát¹, -ă adj. (fr. privilégié, it. privilegiato). Care se bucură de un privilegiŭ: om privilegiat, societate privilegiată. Fig. Bine înzestrat de natură, de soartă: privelegiat [!] al naturiĭ. Creditor privelegiat, care trebuĭe plătit în aintea [!] altora. Subst. Un privelegiat [!].

privilegiat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
privilegiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiáți; adj. f., s. f. privilegiátă, pl. privilegiáte

privilegiat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
privilegiat a. 1. care se bucură de un privilegiu: clase privilegiate; 2 fig. care e înzestrat cu vr’un dar natural. ║ m. cel ce se bucură de un privilegiu.