privighetoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIVIGHETOÁRE, privighetori, s. f. Gen de păsări călătoare insectivore, de culoare brună-roșcată, care cântă foarte frumos
(Luscinia); pasăre care aparține acestui gen; filomelă. [
Var.: (
reg.)
privighitoáre s. f.] –
Priveghea +
suf. -toare.privighetoare (Dicționar de argou al limbii române, 2007)privighetoare, privighetori s. f. (intl.) informator deconspirat.
privighetoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)privighetoáre (pasăre)
s. f.,
g.-d. art. privighetórii; pl. privighetóri