privegheà - explicat in DEX

priveghea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRIVEGHEÁ, priveghez, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A sta sau a face de pază; a păzi. ♦ Tranz. A pândi, a urmări. 2. Tranz. A supraveghea, a îngriji (pe cineva sau ceva); a avea grijă să... 3. Intranz. A sta treaz, a nu dormi. ♦ Tranz. Spec. A sta de veghe noaptea la mort, a sta la priveghi. [Var.: (reg.) privigheá vb. I] – Lat. pervigilare.

priveghea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát

privegheà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
privegheà v. 1. a veghea noaptea: am privegheat trei nopți la capul său; 2. a observa de aproape, a păzi: pedagogii priveghează pe școlari. [Lat. PERVIGILARE].