privativ - explicat in DEX

privativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRIVATÍV, -Ă, privativi, -e, adj. (Livr.) Care lipsește pe cineva de ceva, care exclude ceva. ♦ Spec. (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, dând cuvântului derivat un sens opus celui de bază. – Din fr. privatif.

privativ (Dicționar de neologisme, 1986)
PRIVATÍV, -Ă adj. Care privează, lipsește pe cineva de ceva; care arată o privațiune. ♦ (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea. [Cf. fr. privatif, lat. privativus].

privativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PRIVATÍV, -Ă adj. 1. care privează pe cineva de ceva; care arată o privațiune. 2. (despre afixe) care exprimă lipsa, excluderea. (< fr. privatif, lat. privativus)

privativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*privatív, -ă adj. (lat. privativus). Gram. Care arată privațiunea (lipsa): a, in, ne în „a-tom, in-vizibil, ne-atins” îs particule privative.

privativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
privatív adj. m., pl. privatívi; f. privatívă, pl. privatíve

privativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
privativ a. care indică o privațiune sau lipsă: ne sau in e o particulă privativă.